Aparatul genital si afectiunile sale

Aparatul genital si afectiunile sale comune

Aparatul genital este format din organele sexuale, masculine sau feminine, a caror functie este de a permite fecundatia si de a gazdui si a asigura dezvoltarea viitorului copil in timpul sarcinii.

Barbati si femei

Fiecare individ se naste fara sa-si schimbe sexul (cu excepria interventiei voluntare). Sexul este determinat de fecundatie, iar trasaturile masculine sau feminine se dezvolta progresiv in copilarie, apoi la pubertate, prin aparitia caracteristicilor sexuale secundare (barba la barbat, sanii la femei) si a modificarilor de statura (talie, greutate, largirea umerilor la barbat, a bazinului la femei). Coexistenta celor doua sexe la acelasi individ (hermafroditism) este foarte rara la specia umana. Fiziologia aparatului genital si dezvoltarea sa sunt elemente esentiale care regleaza viata fizica si psihica a omului. Pubertatea marcheaza ajungerea la varsta adulta si la sexualitate deplina. La femei, apare ciclul menstrual, intrerupt eventual de una sau mai multe sarcini si se termina prin menopauza, care corespunde sfarsitului functiei de reproducere.

Afectiunile aparatului genital

Bolile care afecteaza aparatul genital au o importanta deosebita, in special din cauza influientei pe care o pot avea asupra celor doua aspecte esentiale ale vietii: reproducerea si sexualitatea. Pe langa malformatiile care pot aparea la nastere (malformatii ale vaginului, uterului, penisului, scrotului, etc.) bolile infectioase si afectiunile tumorale, canceroase sau nu, reprezinta principalele afectiuni ale aparatului genital.

Bolile infectioase genitale sunt cel mai contagioase: se transmit de la un partener la altul prin contact sexual. Ele inglobeaza bolile venerice, cu referinta la Venus. Femeia fiind considerata mult timp principala sursa de contaminare. In ultimile decenii s-a impus termenul, mai apropiat de realitate, de boli cu transmitere sexuala. Acesta categorie, cuprinde toate infectiile transmise pe cale sexuala, indiferent daca au origine bacteriana, parazitara sau virala.

Bolile cu transmitere sexuala, sunt intr-o continua crestere de la an la an, pe de o parte din cauza numarului mare de persoane afectate, iar pe de alta parte din pricina diversitatii microbilor (bacterii, virusuri) si a parazitilor care le produc: apar noi boli, in timp ce altele, pe care le credeam disparute sau foarte rare, reapar. Asadar, este extrem de important ca bolile cu transmitere sexuala sa fie tratate corect, dar mai ales, sa se asigure prevenirea lor.

Aparitia si raspandirea SIDA a adus din nou in discutie riscul vital pe care il pot avea bolile cu transmitere sexuala. Amenintare uitata in mare parte dupa tratarea sifilisului cu penicilina. Prezervativul, utilizat altadata mai ales pentru a evita sarcinile nedorite si inlocuit de pilula contraceptiva, a devenit principalul mijloc de prevenire a infectarii cu SIDA. Bolile canceroase ale aparatului genital - cancerul de san sau de uter la femei, cel de prostata la barbati - fac obiectul unor cercetari aprofundate pentru identificarea factorilor care le favorizeaza aparitia. Pe langa factorii genetici (susceptibilitate genetica ilustrata in special prin aparitia cazurilor familiale), cercetatorii au demonstrat ca infectiile pot creste riscul pentru anumite tipuri de cancer. Amintim infectiile genitale cu papillomavirus (responsabil de aparitia de papiloame), care favorizeaza cancerul de col uterin. Aceste date permit, pe de o parte o mai buna intelegere a aparitiei cancerelor, iar pe de alta precizare mijloacelor de preventie.

Aparatul Genital Masculin

Aparatul genital masculin este alcatuit din totalitatea organelor care intervin in sexualitate si reproducere. La barbat, el este strans legat de aparatul urinar. Organele genitale externe ale barbatului sunt penisul si scrotul, care contine testiculele. Organele genitale interne cuprind prostata si veziculele seminale. Aceste parti diferite sunt legate prin doua cai principale: canalul deferent si uretra.

Penisul

Este alcatuit din trei parti cilindrice, doi corpi cavernosi, care inconjoara un tub central alcatuit din tesut spongios, prin care trece un canal numit uretra. La extremitatea penisului se afla o proeminenta, glandul, acoperita de un invelis din piele, preputul. Partea inferioara a glandului este legata de corpul penisului printr-un cordon de tesut numit fren. La examinarea penisului, observam meatul uretral, partea finala a uretrei, prin care se scurg urina si sperma. Penisul are doua functii: sexuala si urinara. Functia sexuala se realizeaza gratie proprietatilor erectile ale corpilor cavernosi. Acestia contin numeroase vase sanguine care se umlu cu sange in erectie. Functia urinara se realizeaza pin intermediul uretrei si a meatului uretral.

Uretra

Acest canal lung de 16 cm incepe de la vezica si se termina la extremitatea penisului. Lunga de 4 cm, prima parte a uretrei (uretra posterioara sau prostatica) este inconjurata de prostata. Ea se uneste cu canalele ejaculatorii prin care trece sperma in momentul excitatiei sexuale. Este lunga de aproximativ 12 cm.

A doua portiune a uretrei (uretra anterioara) este inconjurata de corpii spongiosi si de corpii cavernosi. Aceasta traverseaza penisul si se deschide la extremitatea glandului.

Scrotul si testiculele

Situat sub penis, scrotul inveleste testiculele si epididimul. Testiculele sunt doua glande ovale, de aproximativ 4 cm lungime si 3 cm diametru. De consistenta ferma, ele sunt acoperite de membrana numita albuginee. Contin canale minuscule incolacite, tubii seminiferi, in interiorul carora celulele numite Sertoli, elaboreaza spermatozoizii (spermatogeneza). Tubii semisferi se unesc si formeaza o retea de canale (canale eferente) care se deschid in epididim.

Testiculele au doua functii:

• elibereaza spermatozoizii (procesul de spermatogeneza), conditie necesara oricarei reproduceri, care poate fi asigurata de un singur testicul;
• asigura secretia hormonala de testosteron (principalul hormon masculin), care induce producerea de spermatozoizi si este responsabil de importante modificari la pubertate si de dezvoltarea caracterelor sexuale masculine (pilozitate, tonalitatea vocii, distributia musculaturii ect).

La fat, testiculele sunt situate in abdomen. Ele coboara in scrot, de regula inainte de nastere, si raman mici pana la pubertate. Epididimul este un organ de forma alungita, situat in spatele testiculului. Aici se deschid canalele aferente si de aici incepe canalul deferent ( sau canalul spermatic).

Autoexaminarea testiculelor

Este important ca barbatii sa stie sa recunoasca diferitele simptome (de exemplu, tumefierea ) care necesita consultului de urgenta al unui medic (generalist, urolog, sau androlog). Si barbatii sunt la fel de afectati de probleme genitale (infectii, tumori...) ca si femeile. Autoexaminarea testiculelor, facuta incepand de la pubertate, este o modalitate de depistare precoce a unei tumefactii sau a unei anomalii. Ea consta in palparea cu blandete a fiecarui testicul, rulandu-l sub degete, cautand un nodul sau o modificare de consistenta sau de dimensiune.

Prostata

Aceasta glanda sexuala masculina este situata sub vezica, in jurul portiunii initiale a uretrei (uretra prostatica) si inaintea rectului. Ca si veziculele seminale, prostata face parte din glandele seminale accesorii, care participa la formarea spermei. Secretiile prostatice (30% din volumul spermei) favorizeaza mobilitatea spermatozoizilor si, dupa ejaculare, diminuiaza aciditatea mediului vaginal. Ele se afla sub controlul hormonilor masculini sercretati in principal de testicule (hormoni numiti androgeni).

Ultima actualizare a paginii: 07.11.2022